Nu stiu daca sa spun daca a fost un spectacol, sau o sedinta de terapie/hipnoza/relaxare/altceva ce m-a facut sa ma simt bine, insa cu singuranta pot spune ca am plecat mai relaxat decat am venit.

Ca si spectacol este unul la care nu am mai fost cu un concept unic, am stat intins pe un pat si un actor citea din jurnalul lui gandurile pe care le-a insirat de-alungul anilor, ganduri acompaniate de o muzica relaxanta si mirosuri de tot felul. De tot felul pentru ca fiecare a simtit ceva diferit.

Pe fundalul vocii si muzicii, fiecare a experimentat o emotie diferita. Unii fericire, altii tristete, furie.  Pe mine acea stare de relaxare m-a dus in zona viselor unde fie imi imaginam tot felul de lucruri pe care vreau sa le fac, sa dansez bachata la un festival cu toate camerele si telefoanele pregatite sa ma filmeze, star rock pe scena, prezentator la o conferinta.

Ca si o mica concluzie, relaxarea este un lucru care necesita antrenament. Desi este in aniteza, in acesta lume grabita, unde daca nu plecam de la semafor in sub o secunda, cine mai are timp de relaxare 🙂